Tuburile mici de sticlă cu trei biluțe metalice în interior pot părea obiecte neobișnuite provenite din colecții vechi de unelte. Totuși, acestea nu sunt simple curiozități, ci componente ale unor instrumente de măsurare de precizie — niveluri utilizate în mecanică, construcția de mașini și în diverse domenii industriale.
Spre deosebire de nivelele obișnuite cu o singură capsulă cu bulă de aer, aceste dispozitive puteau determina poziția unui obiect în mai multe direcții simultan. În interior exista o cameră specială umplută cu lichid, în care, în locul unei bule de aer, erau folosite bile din oțel. Sub acțiunea gravitației, acestea se deplasau spre punctul cel mai jos, indicând abaterea unei suprafețe față de poziția perfect orizontală.
Astfel de construcții erau apreciate în special la instrumentele industriale mai vechi, unde erau necesare precizie ridicată și o citire ușoară a indicațiilor. În condiții de vibrații puternice și utilizare îndelungată, bilele metalice puteau fi mai practice decât sistemele tradiționale cu bulă de aer. Unele modele foloseau mai multe bile pentru o determinare mai exactă a poziției.
Aceste componente mici se găsesc de obicei în interiorul unor instrumente vechi de măsurare realizate din lemn, alamă sau fontă. Ele pot fi descoperite în trusele vechi ale mecanicilor, în ateliere, în colecții de antichități sau printre unelte păstrate de-a lungul timpului.
Dacă un tub are o construcție etanșă, o formă rotunjită și este montat într-un suport metalic, este foarte probabil să fie o parte a unui instrument de măsurare. În ciuda dimensiunilor reduse, aceste capsule nu trebuie deschise: lichidul din interior putea conține substanțe speciale, precum compuși pe bază de alcool sau ulei. În cazul deteriorării, trebuie manipulate cu atenție.
Astăzi, astfel de mici componente sunt apreciate de colecționari și de pasionații istoriei tehnicii. Ele sunt păstrate ca exemple ale vechii inginerii sau sunt folosite în proiecte decorative. Aceste mici elemente de sticlă amintesc de o perioadă în care precizia era obținută prin soluții simple, dar ingenioase — folosind sticlă, metal și forța gravitației.
